Dictionar

Rezultate secundare (Celest,):

Celest, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. céleste, lat. caelestis)

1. ceresc.

2. (fig.) splendid, minunat, divin.


Celestă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. celesta, fr. célesta)

1. instrument muzical de percuţie cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.


Celestin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célestin)

1. călugăr aparţinând unui ordin catolic fundat în 1251.


Celestină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célestine)

1. sulfat natural de stronţiu.


Echinocţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aequinoctium, fr. équinoxe)

1. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea.


Stronţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strontium)

1. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină şi stronţianit.