OK
X
bioceramic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Biokeramik)
1.
substituent
al
materialului
osos,
tip
de
argilă
pe
bază
de
oxid
de
aluminiu.
ceramic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. céramique)
1.
adj.
referitor
la
ceramică.
2.
s.
f.
tehnica
și
arta
de
a
fabrica
obiecte
din
argilă
(sau
substanțe
plastice
asemănătoare).
3.
obiectele
înseși.
abraziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Etimologie: (fr. abrasif)
1.
(corp,
material
dur)
care
are
proprietatea
de
a
roade
prin
frecare.
2.
(material)
care,
sub
formă
de
granule,
are
însușirea
de
a
tăia
așchii
dintr-un
corp
metalic
sau
ceramic.
albit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albite)
1.
plagioclaz,
alumosilicat
de
sodiu,
cu
aspect
lăptos,
verzui,
roșietic
sau
incolor,
fondant
în
ceramică.
alofan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. allophane)
1.
argilă
coloidală,
amestec
de
silicați
de
aluminiu
hidratați,
care
mărește
plasticitatea
maselor
ceramice.
art deco
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (engl. art déco)
1.
artă
aplicată
obiectelor
utilitare
(mobilier,
costumație,
ceramică).
bandceramică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bandkeramik)
1.
ceramică
neolitică
din
Europa,
caracterizată
prin
decorul
din
benzi
incizate,
excizate
sau
pictate.
barbotină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barbotine)
1.
pastă
diluată
vitrifiabilă
cu
care
se
lipesc
ornamentele
și
toartele
pe
obiectele
de
ceramică.
2.
decorație
cu
o
asemenea
pastă
pe
porțelan
sau
pe
faianță.