Dictionar

-CERC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kerkos „coadă”)

1. „coadă, filament, înotătoare”.
 

cerc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. circus, după fr. cercle)

1. curbă plană închisă la distanță egală față de centru.
2. figură, linie, mișcare în formă de cerc (1).
3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune.
4. limită, întindere.
 

cerc de vrăjitoare; horă de vrăjitoare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT circulus magicus
2. FR rond de sorcière; cercle de fées
3. EN fairy-ring
4. DE Hexenring; Elfenring; magischer Kreis
5. RU ведьмины кольцa
6. HU boszorkánykör, gyűrű
 

cercar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cercaire)

1. larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.
 

cercelare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cercela)

1. dare a formei de cercel; cercelat, încercelare, încercelat.
2. împodobire cu cercei; cercelat, încercelare, încercelat.
 

cercelăreasă

Parte de vorbire:  s.f. (desuet)  
Etimologie: (cercelar + -easă)

1. nevastă a cercelarului.
2. femeie care vinde cercei.
3. (prin ext.) negustoreasă de mărunțișuri.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

acribie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acribia)

1. exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică.
 

acribologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acribologie)

1. folosirea preciziei maxime în cercetarea științifică.
2. precizie în folosirea cuvintelor.
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

admonițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admonition, lat. admonitio)

1. cercetare făcută de judecător.
2. admonestare.
 

agrobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.