Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cercela)
1. dare a formei de cercel; cercelat, încercelare, încercelat.
2. împodobire cu cercei; cercelat, încercelare, încercelat.
Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (cercelar + -easă)
3. (prin ext.) negustoreasă de mărunțișuri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klips)
1. bijuterie (agrafă, broşă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fuchsia)
1. arbust ornamental cu flori roşii, galben-verzui sau pestriţe; cerceluş.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (în- + cercelat)
1. (despre coarne) răsucit de mai multe ori; cercelat.
2. împodobit cu cercei; cercelat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cercela)
1. dare a formei de cercel; cercelat, încercelare, încercelat.
2. împodobire cu cercei; cercelat, încercelare, încercelat.
Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (cercelar + -easă)
3. (prin ext.) negustoreasă de mărunțișuri.