Dictionar

Cercetare; explorare; investigaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT elenchus; investigatio

2. FR recherche

3. EN research; proof; investigation; inquiry

4. DE Forschung

5. RU исследовaние

6. HU kutatás


Cercetaș

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.m.f.
Origine: (cerceta + -aș)

1. I. persoană trimisă cerceteze, ia informații despre ceva; soldat trimis în recunoaștere; iscoadă.

2. II. persoană tânără care face parte dintr-o organizație de scutism (cercetășie).


Cercetășesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cercetaș + -esc)

1. specific cercetașului; care se referă la cercetași.

2. care aparține cercetașului; care provine de la cercetaș.


Cercetășește

Parte de vorbire: adv. (desuet)
Origine: (cercetaș + -ește)

1. în felul cercetașilor; ca cercetașii.


Cercetășie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cercetaș + -ie)

1. mișcare cu caracter sportiv pentru educarea tineretului școlar, introdusă în 1908 de generalul englez Robert Baden-Powell, care favorizează viața de echipă și activitățile în aer liber; scutism.


Cercetășime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cercetaș + -ime)

1. totalitate a cercetașilor; mulțime de cercetași.


Acribie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acribia)

1. exactitate, rigurozitate în cercetarea ştiinţifică.


Acribologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acribologie)

1. folosirea preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică.

2. precizie în folosirea cuvintelor.


Actualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.


Admoniţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admonition, lat. admonitio)

1. cercetare făcută de judecător.

2. admonestare.


Agrobiolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.

2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.

3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.


Agrofizică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agrophysik)

1. ştiinţă care studiază cercetarea condiţiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.