cerință; exigență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT postulatum; postulatio
2. FR exigence
3. EN claim; pretension
4. DE Anspruch, Forderung
5. RU потребность
6. HU kívánalom, szükséglet; követelmény, igényesség

exigență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exigence, lat. exigentia)

1. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate.

logic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. logique)

1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.
3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.
4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.
5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.
6. gândire justă, raționament corect, temeinic.
7. cerință firească, temei, rațiune.

somație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sommation)

1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune.
2. poruncă, cerință, rugăminte imperativă.
3. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău.

umanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. humanisme, germ. Humanismus)

1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane.
3. (prin ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană.
4. (antonim) antiumanism.

săltare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. sălta)

1. acțiunea de a (se) sălta; săltat.
2. desprindere bruscă de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) cu avântare în sus și revenire în același loc sau (ceva) mai departe (de obicei cu repetarea mișcării).
3. (fig.; înv.) trăire (intensă) a unei stări efective; cerință sufletească sau trupească.
4. (fig.; rar) îmbunătățire a situației (materiale, sociale etc.) a cuiva.
5. (înv.) dans; (prin ext.) petrecere cu dansuri, jocuri.