Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. cerne)
1. acțiunea de a cerne; trecere prin sită sau prin ciur; cernut.
2. (poetic) cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită.
3. (fig.) (despre timp) trecere lentă și aproape neobservată, scurgere, perindare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discerner, lat. discernere)
1. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situaţiile etc.; a raţiona cu pătrundere şi precizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavure)
1. (tehn.) porţiune de material în relief faţă de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroşat, lăsat de o cerneală proastă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. développer)
1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Diaphanie)
1. procedeu de tipărire cu cerneluri transparente, pe celofan, celuloid et cetera; produsul obținut prin acest procedeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discernement)
1. facultatea de a discerne; judecată, raţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
1. nume dat cărţilor tipărite înainte de invenţia tiparului, a căror imprimare se făcea cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éosine)
1. materie colorantă roşie sau galben-verzuie, obţinută prin acţiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textilă, la fabricarea cernelurilor etc.