Dictionar

cafe-concert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. café-concert)

1. music-hall în care publicul ascultă muzică, privește spectacolul de revistă etc., stând la mese.
 

cert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. certo, lat. certus)

1. sigur, neîndoielnic, neîndoios.
 

cert; clar; univoc; sigur

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT certus; inambiguus
2. FR sûr; certain; sans ambiguïté; indubitable
3. EN unambiguous; setted; definite; sure; well definited
4. DE eindeutig; bestimmt; sicher; fest
5. RU однознaчный; определенный
6. HU biztos; tiszta, átlátszó; egyértelmű; megbízható
 

certamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. certamente)

1. cu certitudine, fără nicio îndoială, cu siguranță.
 

certifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. certifier, lat. certificare)

1. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil.
 

certificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. certifica)

1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.
 

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.
 

acantodactili

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthodactyles)

1. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor.
 

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.