Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. café-concert)
1. music-hall în care publicul ascultă muzică, priveşte spectacolul de revistă etc., stând la mese.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. certo, lat. certus)
1. sigur, neîndoielnic, neîndoios.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT certus; inambiguus
2. FR sûr; certain; sans ambiguïté; indubitable
3. EN unambiguous; setted; definite; sure; well definited
4. DE eindeutig; bestimmt; sicher; fest
5. RU однознaчный; определенный
6. HU biztos; tiszta, átlátszó; egyértelmű; megbízható
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. certamente)
1. cu certitudine, fără nicio îndoială, cu siguranță.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. certifier, lat. certificare)
1. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. certifica)
1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)
1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodactyles)
1. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.