Dictionar

chei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quai)

1. construcţie pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea şi descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului şi pentru a preveni inundaţiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.
 

cheiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quayage)

1. taxă plătită de nave pentru utilizarea temporară a unui port şi a instalaţiilor lui.
 

cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT clavis analytica
2. FR clef analytique; clef dichotomique
3. EN analytical-key, dichotomous key
4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel
5. RU ключ для определеие
6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs
 

CHEIL(O)-, -cheilie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. chéil/o/-, -chéilie, cf. gr. kheilos)

1. „buză”.
 

cheilalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilalgie)

1. (med.) durere la nivelul buzelor.
 

cheilită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilite)

1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.
 

CHEILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kheilos „buză”)

1. „buze, labii”.
 

acceptant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
 

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
 

acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.
 

adonic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adonique)

1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

agreement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. agreement)

1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.