Dictionar

Rezultate secundare (Chibzuință,):

Economie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.

2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.

3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.

4. ramură, sector de activitate productivă.

5. gospodărire.

6. știința care se ocupă cu studiul economiei.

7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).

9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.

10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.


Goliardie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.

2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.


Menaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ménager)

1. tr. a trata atent şi binevoitor, a se purta bine faţă de cineva.

2. a folosi cu chibzuinţă, a cruţa.

3. refl. a-şi cruţa puterile, a se îngriji.


Schepsis

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. skepsis)

1. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate.

2. cu ~ = cu judecată, cu chibzuinţă, gândit.


Sclipuit, -ă

Parte de vorbire: adj., I. reg., II. înv.
Origine: (v. sclipui)

1. I. (despre oameni) care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale; econom.

2. II. (despre construcții sau despre părți ale lor) boltit, arcuit.


Necumpătare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + cumpătare)

1. lipsă de cumpătare; nechibzuință, intemperanță.