Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din negru)
1. (bot.) plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment; cernușcă, chimen-negru, chimion-negru, negroaică, negrușcă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. kummel, cf. germ. Kümmel „băutură alcoolică cu chimen”)
1. lichior de chimen, foarte alcoolizat și cu o aromă pronunțată, originar din Europa de Est.