Rezultate secundare (Chinuitor,):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (chinui + -tor)
1. adj. care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral.
2. s.m. persoană care supune pe cineva la chinuri.
3. s.f. (înv.) instrument de tortură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gelosia)
1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă.
2. invidie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsédant)
1. care obsedează; care chinuiește mintea (simțurile) cu prezența sa continuă; chinuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)
1. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud.
2. (fig.) chinuitor, obsedant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tortionnaire)
1. adj. care serveşte pentru tortură; chinuitor.
2. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)
1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.
3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.
5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (omorî + -tor)
1. adj. care omoară; ucigător, ucigaș.
2. (fig.) care torturează, chinuitor.
3. s.m.f. ucigaș, asasin, criminal.