Dictionar

Rezultate principale (Chip,):

Chip

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chip)

1. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor.


Rezultate secundare (Chip,):

Chipcard

Parte de vorbire: traducere
Origine:

1. FR carte à puce

2. NL chipkaart

3. EN chipcard, smart card

4. SP tarjeta inteligente


Chipcard

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. chipcard)

1. card de plastic cu un cip integrat unde sunt stocate anumite informații; cartelă cu chip.

2. (scris și) cipcard.


Chipiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. képi)

1. şapcă rotundă, tare, cu cozoroc.


Chippendale

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chippendale)

1. stil englezesc de mobilă, de mare fantezie, din acaju.


Schip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. skip)

1. cutie mare de tablă folosită la transportul materialelor într-un puţ de mină, într-o fabrică etc. şi care se descarcă automat prin basculare; cupă a unei betoniere.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguşi, a flata în chip servil.


Amarina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.


Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.


Astronaut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.