Dictionar

chiral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chiral, cf. gr. kheir „mână”)

1. (chimie) (despre o combinație) care prezintă chiralitate.
2. (chimie) califică un obiect, care prin simetrie în oglindă nu poate fi suprapus cu imaginea sa.
 

chiralgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiralgie)

1. sensibilitate a mâinii la presiune.
 

chiralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chiralité)

1. (chimie) proprietate a unor molecule de a fi optic active, de a admite aranjări diferite ale elementelor structurale.
2. (chimie) proprietatea unei molecule care nu se poate suprapune cu imaginea ei în oglindă, așa cum mâna dreaptă nu este superpozabilă cu mâna stânga.
 

chiriarhicesc, -cească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (chiriarh + -icesc)

1. care aparține episcopului sau mitropolitului; care aparține unui chiriarh sau chiriarhii; (înv.) vlădicesc.
 

chiriarhie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (grec. κυριαρχία, kiriarkhía)

1. demnitatea de chiriarh; suveranitatea, autoritatea supremă a bisericii.
2. episcopie; mitropolie.
 

chirielă

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. kyrielle)

1. secvență lungă sau șir de ființe sau lucruri; droaie, grămadă, mulțime.
2. serii lungi de cuvinte repetate; litanie.
3. (fig.) înșirare lungă de lucruri plicticoase sau supărătoare.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
 

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.
 

adenotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: fr. adénotomie)

1. îndepărtare chirurgicală a unei glande, a unui ganglion.