OK
X
cifra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. chiffrer)
1.
refl.
a
se
calcula
în
cifre.
2.
tr.
a
transmite
un
text
prin
cifru.
cifră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)
1.
simbol
grafic
pentru
reprezentarea
numerelor.
2.
(fig.)
număr,
cantitate,
sumă.
3.
~
de
afaceri
=
cuantum
al
unor
operații
comerciale,
financiare,
în
cifre.
4.
număr
care
indică
valoarea
unei
mărimi
caracteristice
a
unei
substanțe,
a
unui
fenomen
etc.
cifră-record
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cifră + record, după fr. chiffre record)
1.
cea
mai
mare
cifră,
la
o
anumită
dată,
într-un
anumit
sector.
cifrabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. chiffrable)
1.
care
poate
fi
evaluat
cu
precizie
și
exprimat
în
cifre.
cifraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chiffrage)
1.
cifrare.
2.
(muz.)
sistem
de
notare
prin
cifre
a
acordurilor,
în
muzica
ușoară
și
de
jaz,
care
înlesnește
citirea
ușoară
a
partiturii.
coloncifră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. kolonţifra, după germ. Kolomnenziffer)
1.
cifră
care
arată
numărul
de
ordine
al
paginii
unei
cărți.
descifra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. déchiffrer)
1.
a
reda
în
limbaj
clar
un
text
neciteț
sau
scris
într-o
limbă
necunoscută;
a
găsi
semnificația
a
ceea
ce
este
scris
în
cifre,
într-un
alfabet
secret.
2.
a
interpreta
o
bucată
muzicală
după
partitură
la
prima
vedere.
3.
(fig.)
a
înțelege,
a
pătrunde,
a
ghici
(ceva
obscur,
ascuns).
încifra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. chiffrer)
1.
a
reda
o
idee,
un
sentiment
etc.
în
mod
indirect,
simbolic,
metaforic;
a
încurca,
a
complica.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
afacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affaire)
1.
activitate
comercială.
2.
cifră
de
~i
=
total
al
banilor
obținuți
în
comerț
sau
în
alte
activități
economice.
3.
acțiune
din
care
rezultă
un
profit.
4.
tranzacție
economică.
5.
(fam.)
îndeletnicire.
6.
~i
interne
(sau
externe)
=
treburi,
preocupări,
lucrări
privind
problemele
interne
(sau
externe)
ale
unui
stat.
arab, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor,
popor)
din
Orientul
Apropiat
și
din
nordul
Africii.
2.
adj.
care
aparține
arabilor;
arabic
(1).
3.
arta
~ă
=
artă,
o
sinteză
între
elementele
mesopotamiene,
persane
și
bizantine,
cu
influențe
ale
tradiției
locale,
prezentând
în
construcții
(moschei,
palate,
mausolee)
curtea
interioară
încadrată
de
porticuri,
iar
în
artele
decorative
ornamentul
geometric
și
floral;
cifră
~ă
=
simbol
grafic,
element
al
sistemului
de
numerație
zecimal.
4.
(despre
cai)
care
aparține
unei
rase
originare
din
Pen.
Arabia.
5.
(s.
f.)
limbă
semitică
ale
cărei
dialecte
sunt
vorbite
de
arabi.
bit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. bit)
1.
(inform.)
unitate
elementară
de
informație,
cantitatea
obținută
în
urma
actului
de
alegere
între
două
alternative
echiprobabile.
2.
cifră
în
sistemul
de
numerație
binară.
caracter
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1.
ansamblu
de
trăsături
psihico-morale
distincte,
relativ
stabile,
definitorii
pentru
om.
2.
dans
de
~
=
dans
prin
ale
cărui
figuri
se
exprimă
acțiuni
sau
sentimente;
comedie
de
~
=
comedie
a
cărei
intrigă
izvorăște
din
conflictul
creat
între
caracterele
personajelor.
3.
personalitate
morală
caracterizată
prin
voință
fermă,
corectitudine
și
consecvență,
integritate
etc.
4.
individualitate
cu
trăsături
psihice
complexe,
într-o
operă
literară.
5.
particularitate
de
structură,
formă,
substanță
sau
funcție
a
unui
organism.
6.
caracteristică
a
unui
lucru,
fenomen.
7.
element
al
unui
alfabet;
literă,
semn
grafic
de
același
corp
și
aceeași
familie.
8.
(inform.)
literă,
cifră,
semn
particular.
9.
(mat.)
numărul
de
elemente
care
ocupă
după
o
permutare
același
loc
ca
și
înainte
de
aceasta.
cetanic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cetan + -ic)
1.
cifră
~ă
=
indice
care
exprimă
aprecierea
calității
arderii
unui
combustibil
în
motorul
cu
aprindere
prin
comprimare.