Dictionar

cinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinématographie)

1. tehnica înregistrării şi reproducerii imaginilor în mişcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme.
 

ecocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eco2- + cinematografie)

1. cinematografie care produce filme ecologice.
 

endocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. endocinematography, fr. endociné matographie)

1. (med.) tehnica înregistrării şi reproducerii imaginilor din interiorul corpului.
 

microcinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microcinématographie)

1. folosirea tehnicii cinematografice în domeniul microscopiei; microfilmare.
 

radiocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiocinématographie)

1. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate.
 

röntgencinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. roentgencinematography)

1. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic.
 

stereocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréocinématographie)

1. cinematografie care redă imaginile în relief.
 

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.
 

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.
 

cinecromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinéchromie)

1. ramură a cinematografiei despre filmele color.
 

cinefil, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinéphile)

1. amator de filme și cunoscător al cinematografiei; pasionat de cinema; cineamator.
 

cinelimbaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + limbaj)

1. limbaj special al cinematografiei.
 

cinematecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.