Parte de vorbire: adj.
Origine: (cioban + -os)
1. ca un cioban; cu înfățișare de cioban; cu apucături de cioban; rustic, necioplit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berger)
1. rasă de câini ciobăneşti, folosiţi la paza turmelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briard)
1. rasă de câini ciobăneşti cu părul lung.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capselle, lat. capsella)
1. plantă din familia cruciferelor, traista-ciobanului.
2. fruct siliculă de forma unei traiste de cioban.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. colley)
1. câine ciobănesc foarte frumos, cu corpul lung şi umerii laţi, folosit în Scoţia, şi Marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar în restul lumii drept câine de companie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mastino, fr. mastin)
1. câine ciobănesc de talie mare, cu corpul puternic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: („Mioriţa“ + -/t/ic)
1. din balada populară „Miorița”.
2. care amintește de „Miorița”.
3. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont.
4. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent.