Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circulation, lat. circulatio)
1. mişcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicaţie etc.).
2. mişcare a unui corp într-un circuit.
3. a pune în ~ = a face să intre în uz.
4. mişcare a sângelui în aparatul circulator şi a servei în plante.
5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.
6. ~ bănească (sau monetară) = circulaţia banilor în procesul schimbului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocirculation)
1. menţinere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récirculation)
1. reintroducere a unui material în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției.
2. reintroducere a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire ori a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)
1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuteillage)
1. îmbuteliere.
2. blocare (a unor nave, a circulaţiei rutiere etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Autobahn)
1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.