Dictionar

Circumspecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonspection, lat. circumspectio)

1. atitudine circumspectă; precauţie, prudenţă, rezervă.


Circumspect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonspect, lat. circumspectus)

1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.

2. care arată prudență, circumspecție.

3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.


Precauţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précaution, lat. praecautio)

1. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudenţă, circumspecţie.


Prudenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

1. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauţie, circumspecţie.