Dictionar

Rezultate secundare (Citadin,):

Citadin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. citadin, it. cittadino)

1. adj. de oraş, orăşenesc.

2. s. m. f. locuitor al unui oraş; orăşean.


Citadinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cittadinismo)

1. apartenența și capacitatea individului de a acționa în contextul unei comunități citadine specifice; caracter citadin.


Citadiniza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (it. cittadinizzare)

1. a da sau a căpăta un caracter citadin; a (se) urbaniza.


Bacovianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (bacovian + -ism)

1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi plictisul halucinant al periferiei provinciale.


Citadinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cittadinismo)

1. apartenența și capacitatea individului de a acționa în contextul unei comunități citadine specifice; caracter citadin.


Citadiniza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (it. cittadinizzare)

1. a da sau a căpăta un caracter citadin; a (se) urbaniza.


Rural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rural)

1. care ține de sat; propriu satului; de (la) sat, sătesc.

2. care locuiește la țară; de la țară, ţărănesc.

3. (despre plante) de câmp.

4. (antonime) citadin, urban, (înv.) orășesc.


Urbaniza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. urbaniser)

1. a transforma un loc în oraș (ținând cont de principiile urbanismului); a da, a căpăta un caracter urban, citadin; a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza.


Urbanizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (urbaniza, cf. fr. urbanisation)

1. acțiunea de a (se) urbaniza și rezultatul ei; citadinizare.

2. procesul (prin care orașele sunt formate) de transformare a unor localități rurale în centre cu caracter urban.

3. concentrarea crescândă a populației în zonele urbane.