Rezultate secundare (Ciudă,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg. чудaт /čudat/)
1. (despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar.
2. (despre oameni) care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios; capricios, mofturos.
3. plin de curiozitate, curios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atopognosie)
1. (med.) imposibilitate de a localiza o senzaţie percepută la suprafaţa corpului, în ciuda sensibilității normale la atingere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bizarre)
1. (şi adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizarrerie)
1. ciudăţenie, extravaganţă; fantezie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capricieux, it. capriccioso)
1. cu capricii; inconsecvent, schimbător; răsfăţat.