balalaică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. balalaika)

1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite.

bandură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus., ucr. bandura)

1. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă.

banjo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., fr. banjo)

1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanță din piele, asemănătoare unei mici tobe, și cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

bending

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bending)

1. alternarea arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas).

chitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chitarra)

1. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele.