civiliza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. civiliser)

1. a face să devină, a deveni civilizat.
2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).
3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.
4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.

civilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civilisable)

1. care poate fi făcut civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.
2. care poate fi civilizat pentru a accede la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară.

civilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (civiliza + -bil, cf. fr. civilisable)

1. care poate fi civilizat pentru a accede la o dezvoltare superioară materială, intelectuală, socială.

civilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. civiliza)

1. acțiune prin care se civilizează.
2. (înv.) civilizație.

civilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (civiliza)

1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizaţie.
2. (fig.) manierat, politicos.

civilizaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. civilisation)

1. nivel de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu înalt de dezvoltare a unei societăţi.
2. (spec.) cultură materială.

civilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civilisateur)

1. care civilizează; care răspândește civilizația.
2. (înv.) civilizatoriu.

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.

africanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.

africanologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (african + -logie)

1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.

afroamericanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afro1- + americanistică)

1. disciplină care studiază civilizaţia şi cultura americană, de influenţe etnice africane.

albanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Albanistik)

1. disciplină care studiază cultura şi civilizaţia albaneză; albanologie.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.