Rezultate principale (Clacă,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)
1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.
Rezultate secundare (Clacă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claquage)
1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui muşchi.
2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. papotage)
1. conversație goală și inutilă; vorbărie nesemnificativă.
2. (fam.) trăncăneală, flecăreală, vorbe de clacă.
Parte de vorbire: s.m. pl. (regional)
Origine: (sfărma + -tor)
1. oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -tură)
1. vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecăreală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -eală)
1. (fam.) vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală.