Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coalition)
1. alianţă între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acţiuni comune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)
1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
1. curent politic oportunist şi conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziţie de mijloc, situată între oportuniştii făţişi şi aripa revoluţionară marxistă.
2. tip de coaliţie politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forţele situate la centru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coaliser)
1. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pluripartisme)
1. sistem politic pluripartit; coaliţie guvernamentală formată din mai multe partide; democraţie parlamentară; pluripartitism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tripartisme)
1. coaliţie guvernamentală din trei partide politice.