Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cougouar)
1. (zool.) felină prădătoare americană, de mărime medie, cu blană de culoare galbenă-roșcată și fără coamă; puma.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drakon)
1. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un şarpe fantastic cu cap de lup şi coamă bogată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus tarpan)
1. cal sălbatic din stepele sau din podişurile Asiei, cu capul scurt şi gros şi cu coama scurtă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (probabil lat. *mutila)
1. linie de intersecție a două fețe ale unui corp.
3. margine îngustă a unui obiect, a unei suprafețe; cant.
5. ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic.
6. partea opusă tăișului la unele instrumente.
7. a fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cuțit = a fi într-o situație critică, periculoasă.
8. creastă, coamă de deal sau de munte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)
1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. coma „chică, coamă”)
1. „coamă, păr, setă; pilos, păros”.