OK
X
cocotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cocotte)
1.
femeie
de
moravuri
uşoare;
prostituată.
cocoțare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cocoța)
1.
urcare
pe
ceva;
așezare
pe
un
loc
mai
ridicat;
promovare
dubioasă;
cocoțat,
cocoțire,
cocoțit.
cucuiat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (cucui + -at)
1.
(despre
păsări)
moțat.
2.
(despre
pui
de
animale
cornute)
căruia
încep
să-i
crească
coarnele.
3.
(despre
oameni)
cocoțat
pe
ceva.
cocoțare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cocoța)
1.
urcare
pe
ceva;
așezare
pe
un
loc
mai
ridicat;
promovare
dubioasă;
cocoțat,
cocoțire,
cocoțit.