autocod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocode)

1. cod care permite unui calculator electronic să transforme un limbaj simbolic în limbaj-mașină.

cod 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. code)

1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului
2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.
3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea și transmiterea informațiilor sau a mesajelor.
4. ~ poștal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localități, care facilitează cartarea corespondenței.
5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informației genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor și condensatoarelor.

cod 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cod)

1. pește marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; moruă.

Cod Internațional de Nomenclatură Botanică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Codex Internationalis Nomenclaturae Botanicae
2. FR Code International de la Nomenclature Botanique
3. EN International Code of Botanical Nomenclature
4. DE Internationaler Code der Botanischen Nomenklatur
5. RU Междунaродный Кодекс Ботaнической Номенклaтуры
6. HU Nemzetközi Botanikai Nevezéktani Szabályzat

coda 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. coda)

1. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

coda 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coder)

1. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica.

actinodon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinodon)

1. batracian placoderm carnivor fosil.

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).

aligator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. alligator)

1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii și ale Chinei.
2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan.

autocod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocode)

1. cod care permite unui calculator electronic să transforme un limbaj simbolic în limbaj-mașină.

bushido

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bushido)

1. cod de onoare căruia trebuiau să i se conformeze samuraii.