Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. encoller)
1. a aplica, a întinde pe ceva un strat de clei, lac; a încleia.
2. (antonime) a descleia, a dezancola.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bricoler)
1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie).
4. a aranja, a modela în scop de înşelăciune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bricole, it. briccola)
1. (Evul Mediu) mașină de război, asemănătoare cu catapulta, compusă dintr-o grindă oscilantă (montată asimetric pe un suport înalt în formă de capră) la care se atașează la un capăt un sac care conține proiectilul și la celălalt capăt o contragreutate, care este trasă în jos cu ajutorul unei frânghii sau a unei centuri, provocând astfel aruncarea proiectilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)
1. produs alimentar din lapte degresat, praf de cicoare, cacao şi zahăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coca-cola)
1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conţin şi stupefiante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cola, kola)
1. inv. arbore tropical ale cărui fructe conţin cafeină şi teobromină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)
1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérodrome)
1. teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobotanique)
2. studiul plantelor agricole.