coleg, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collègue, lat. collega)

1. camarad de studii, de muncă, de activitate etc.

colegatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colégataire)

1. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament.

colegial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collégial)

1. tovărășesc, camaraderesc.
2. de colegiu (2), referitor la colegiu.
3. biserică ~ă (și s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici.

colegialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collégialité)

1. atitudine, sentimente colegiale; camaraderie.
2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații se exercită colectiv.

colegian, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. collégien)

1. elev al unui colegiu.

colegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică.
2. organ de conducere colectivă și de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărți etc., a unei întreprinderi sau instituții.
3. corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesie sau aceeași demnitate.
4. (jur.; în unele țări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
5. ~ de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina și morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetățenii cu aceeași avere sau cu același rang social.
8. instituție de învățământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacție = organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție.

agapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agape)

1. masă comună la primii creștini.
2. masă colegială.

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.

blazer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. blazer)

1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze, adesea cu un ecuson pe buzunarul de la piept.
2. jachetă sport de inspirație englezească din stofă, catifea etc.

camaraderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camaraderie)

1. legătură prietenească; colegialitate.

cardinalat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).
2. colegiu al cardinalilor.

centumvir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. centumvir)

1. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile.
2. magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie.