Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. éphorat)
1. (Grecia Antică) funcția sau demnitatea fiecăruia dintre cei cinci magistrați din Sparta care exercitau o putere de control al regelui și al senatului; demnitatea de efor.
2. (prin ext.) timpul în care se exercită această magistratură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontife)
1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.
3. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (lat. salii)
1. (istorie romană) colegiul celor doisprezece preoți salieni (preoți recrutați din familiile patriciene și deosebit de devotați venerării zeului Marte).