Dictionar

Rezultate secundare (Colo,):

COLO- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. kolon „coloană, intestinul gros”)

1. „colon, intestinul gros; colic, abdominal”.


COLO- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. kolla „gumă, clei”)

1. „clei, gelatină, coloid; cleios, lipicios”.


COLO- (3)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. khole „fiere”)

1. „fiere, bilă; biliar, hepatic”.


Coloană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat susţină un antablament.

2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.

3. ~ vertebrală = şira spinării.

4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.

5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.

6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.

7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).

8. şir vertical de cifre.

9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.

10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.

11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.

12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.


Colobomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coloboma gr. koloboma)

1. fisură congenitală sau traumatică la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei.


Colocare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (coloca)

1. (înv.) plasare a unui capital cu scopul de a obține profit; investire.

2. (jur.) înscriere a unui creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementată de lege pentru plătirea creanțelor; colocat, colocație.

3. (inform.) găzduirea unui server, proprietatea clientului, într-un centru de date.

4. (lingv.) asociere obișnuită și privilegiată a două sau mai multe cuvinte într-o propoziție; colocație.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abţibild

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.

2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.


Acefalorahie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( engl. acephalorrhachia)

1. lipsa congenitală a capului şi a coloanei vertebrale.


Acetilceluloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.


Acetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.