comandant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandant)

1. cel care deține comanda (unei unități militare, expediții, nave etc.).

arhistrateg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)

1. (în Grecia antică) comandant suprem al armatei.

baraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenționată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.

burgrav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourgrave)

1. comandant al unui burg în Germania evului mediu.

burgraviat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. burgraviat)

1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.

căpitan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitano, rus. kapitan)

1. grad de ofițer inferior, între locotenent și maior.
2. (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat.
3. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
4. ~ de port = funcționar care asigură activitatea unui port.
5. (fig.) șef, conducător.
6. ~ de poștă = administrator al unei poște.
7. (sport) jucător desemnat să reprezinte și să conducă, în timpul unei competiții, echipa din care face parte.

centurion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centurion, lat. centurio)

1. ofițer comandant al unei centurii (1).