Dictionar

combativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combatif)

1. dârz, perseverent în luptă, în susți-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc.
 

combativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combativité)

1. însușirea de a fi combativ.
 

combativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combativité)

1. însușirea de a fi combativ.
 
 
 

polemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polémique, gr. polemikos)

1. adj. specific polemicii; critic, combativ.
2. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc.