Dictionar

 

comicărie

Parte de vorbire:  s.f. (familiar)  
Etimologie: (comic + -ărie)

1. faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc.
2. gest (sau grimasă) care provoacă râsul.
3. (depr.) manifestare comică.
 

comicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. comicità)

1. calitatea de a fi comic, capacitatea de a stârni râsul; caracter comic.
 

comicolog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (comic + -log)

1. specialist în arta comică; actor de comedie.
 

comicos, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (comic + -os)

1. I. care provoacă râsul; comic, hazliu.
2. II. actor de comedie; comedian, (înv.) comediant.
 

comics

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. comics)

1. broșură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseși aceste benzi.
 

amerospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amérospore)

1. spor unicelular, la ascomicete.
 
 
 

apoteciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothécium)

1. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
 

arhicarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archicarpe)

1. organ reproducător femel al ascomicetelor.