Dictionar

Rezultate secundare (Comod.):

Comod, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commode, lat. commodus)

1. uşor de întrebuinţat; plăcut, confortabil.

2. liniştit, tihnit.

3. (peior.; despre oameni) care nu vrea facă eforturi; leneş, indolent.


Comodă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commode)

1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.


Comodant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodant, it. commodante)

1. cel care împrumut prin comodat.


Comodat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodant, lat. commodatum)

1. (jur.) împrumut de folosinţă.


Comoditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodité, lat. commoditas)

1. situaţia, însuşirea de a fi comod; confort.

2. (peior.) atitudine a unui om comod.


Comodor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. commodore)

1. grad de ofiţer, superior căpitanului de navă, în marina engleză şi americană.

2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi.


Acomodabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.

2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acomodator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodateur)

1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Acomodometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacităţii de acomodare a ochiului.


Adapta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adapter, lat. adaptare)

1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiţii.

2. tr., refl. a (se) acomoda.