Dictionar

companion, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compagnon)

1. camarad, tovarăș; însoțitor.
 

companist

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (companie + -ist)

1. membru al unei companii comerciale; companion.
2. (var.) (înv.) cumpanist.