Dictionar

Rezultate principale (Compensaţie,):

Compensaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compensation, lat. compensatio)

1. compensare; ceea ce serveşte pentru a compensa; răsplată, despăgubire.


Rezultate secundare (Compensaţie,):

Decompensaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.

2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.

3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.


Recompensație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. récompensation)

1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei; recompensare.

2. acțiunea de a acorda o recompensă, în semn de recunoștință pentru un serviciu prestat sau pentru o acțiune care merită considerație, recunoaștere.

3. avantaj acordat cuiva pentru merite deosebite, pentru un serviciu prestat et cetera; recompensă.

4. (var.) recompensațiune, recompenzație.


Bonificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonification)

1. bonificare.

2. compensaţie în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.

3. (sport) avantaj constând din îmbunătăţirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasaţi, într-o competiţie.


Compensativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatif)

1. care compensează, care are caracter de compensație; compensator.


Decompensare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decompensa)

1. acţiunea de a (se) decompensa; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensat, decompensaţie.

2. stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părţilor neafectate sau a unui organ cu funcţie analoagă.


Decompensaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.

2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.

3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.


Schimb

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. schimba)

1. înlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau altă persoană.

2. cu ~ul = pe rând, înlocuindu-se unul pe altul.

3. cedare a unui lucru pentru a primi altul în loc (în urma unor negocieri).

4. liber-~ = comerț exterior fără nici un fel de restricții.

5. în ~ul = drept compensație, ca echivalent, în loc de aceasta, pentru.

6. (tehn). piesă de ~ = piesă dintr-un mecanism, care se vinde izolat și e menită înlocuiască altă piesă, identică, dar uzată.

7. (fiziol.) ~ de materii = totalitatea proceselor care se petrec în organism cu ocazia asimilării hranei.

8. ~uri respiratorii = totalitatea proceselor prin care se introduce în sânge oxigen și se elimină bioxidul de carbon.

9. transformarea unei sume de bani în alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede.

10. casă de ~ = casă unde se pot schimba banii unei țări pe banii alteia.

11. scrisoare de ~ = act prin care semnatarul cere unei alte persoane plătească celui indicat în act sau prepusului său o sumă de bani.

12. agent de ~ = intermediar care are rolul de a negocia, în mod oficial, obligațiuni de stat și alte efecte.

13. persoană sau grup de persoane care, după un anumit interval de timp, înlocuiesc sau sunt înlocuite într-o muncă, prin altă persoană sau prin alt grup de persoane.

14. interval de timp cât lucrează o asemenea persoană sau un asemenea grup.

15. (fig.) generație tânără care înlocuiește pe cei vârstnici într-o activitate.

16. (mai ales la pl.) lenjerie de corp care înlocuiește pe cea purtată; albituri de primeneală.

17. transmitere cu caracter reciproc.


Răscumpăra

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (răs- + cumpăra)

1. a plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa.

2. a cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț.

3. a obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți.

4. a lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.

5. a compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație.

6. (greșeli, fapte rele) a ispăși prin chinuri și dureri.