Dictionar

Rezultate principale (Competiţie,):

Competiție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétition, lat. competitio)

1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.

2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).

3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.

4. (var.) competițiune.


Rezultate secundare (Competiţie,):

Competiţie; luptă pentru existenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT competitio

2. FR compétition; lutte pour la vie

3. EN competition; struggle for life

4. DE Wettbewerb; Konkurrenzkampf; Mitbewerbung; Kampf ums Dasein

5. RU соревновaние, борьбa зa жизнь

6. HU versengés, létért folyó küzdelem


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Alpiniadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)

1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.


Anduranţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.

2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.

3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.

4. rezistenţă mecanică a (unui motor).

5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.


Arbitru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitre, lat. arbiter)

1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu.

2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă.


Balcaniadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Balkaniade)

1. competiție la care participă reprezentanți din țările balcanice; jocuri balcanice.