Rezultate principale (Competiţie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétition, lat. competitio)
1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
Rezultate secundare (Competiţie,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT competitio
2. FR compétition; lutte pour la vie
3. EN competition; struggle for life
4. DE Wettbewerb; Konkurrenzkampf; Mitbewerbung; Kampf ums Dasein
5. RU соревновaние, борьбa зa жизнь
6. HU versengés, létért folyó küzdelem
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)
1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)
1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistenţă mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitre, lat. arbiter)
1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu.
2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Balkaniade)
1. competiție la care participă reprezentanți din țările balcanice; jocuri balcanice.