Rezultate principale (Compliment,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)
1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.
Rezultate secundare (Compliment,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. complimenter)
1. a exprima complimente (2).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. complimenter)
1. a exprima complimente (2).
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. congratuler)
1. a felicita pe cineva pentru ceva fericit care i s-a întâmplat.
2. a (se) felicita (reciproc); a face schimb de complimente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flirt)
1. schimb de complimente şi amabilităţi între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste uşoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreţine o astfel de legătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galanterie)
1. atitudine galantă faţă de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunţişuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuşi) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prolalie, gr. prolalia)
1. compliment adresat autorilor înainte de începerea unui discurs.