Rezultate secundare (Compozit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. composite, lat. compositus)
1. alcătuit din elemente sau materiale diferite.
2. ordin ~ (şi s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică.
3. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (germ. Kompositen, fr. composites)
1. (bot.) familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee.
2. (la sg.) plantă din această familie; compozee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. composition, lat. compostio)
1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. composizionale)
2. referitor la producerea unei opere de artă, cum ar fi o poezie sau o piesă muzicală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. compositivo)
1. (despre o metodă) care procedează de la simplu la compus.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. compositeur)
1. cel care compune lucrări muzicale; componist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerosiderolite)
1. meteorit având în compoziţia sa metale şi piatră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglutinogène)
1. substanţă proteică din compoziţia microbilor şi a globulelor roşii care produce aglutinina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatorique)
1. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziţie proprie aleatorismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.