Dictionar

Rezultate principale (Compunere,):

Compunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (compune)

1. acţiunea de a compune.

2. bucată literară sau muzicală; compoziţie.

3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri.

4. lucrare şcolară scrisă asupra unei teme; compoziţie (6).


Rezultate secundare (Compunere,):

Descompunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (descompune)

1. acţiunea de a (se) descompune.

2. reacţie chimică în urma căreia o substanţă cu o structură mai complicată trece în substanţe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă.


Descompunere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT descompositio

2. FR décomposition; désagrégation

3. EN decomposition; disintegration

4. DE Zersetzung; Abbau

5. RU рaзложение; рaспaд

6. HU (szét-, fel)bomlás, (meg)romlás


Putreziciune; descompunere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caries

2. FR pourriture

3. EN decay; putridity

4. DE Fäulnis; Zersetzung

5. RU rниене; рaспaд

6. HU rothadás, szétesés; rothadó, bomló anyag


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Afixoid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)

1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.


Amonificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.


Amoniu

Parte de vorbire: s.
Origine: fr. ammonium)

1. radical cu proprietăţi de metal monovalent, din compunerea sărurilor amoniacale.


Amonoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonolyse)

1. descompunere a combinaţiilor cu amoniac.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.