Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communicatif, lat. communicativus)
2. (despre oameni) care se împrieteneşte uşor cu ceilalţi; sociabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comunicativ + -itate)
1. însuşirea de a fi comunicativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + comunicativ)
1. (despre oameni) care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comunicativ + -itate)
1. însuşirea de a fi comunicativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (constipa)
1. care suferă de constipaţie.
2. (fig.; fam.) cu vederi înguste; necomunicativ, necooperant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. distant)
1. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expansif)
1. (om cu temperament) exuberant, comunicativ, vioi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insociable, lat. insociabilis)
1. neprietenos, retras, necomunicativ.