Rezultate principale (Comunicativitate.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (comunicativ + -itate)
1. însuşirea de a fi comunicativ.
Rezultate secundare (Comunicativitate.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sociabilité)
1. însuşire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate.
3. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. înăspri)
1. acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire; înăsprit.
3. dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței; severitate; necomunicativitate.
5. încordare a relațiilor dintre oameni; agravare a unui conflict.
10. (expr.) ~a vinului = moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii.