Dictionar

concentrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concentration)

1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută.
 

acetimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acetimètre)

1. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

alcalimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalimétrie)

1. parte a chimiei care studiază determinarea concentrației unei baze.
 

alcalinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalinité)

1. însușire a unei substanțe de a fi alcalină.
2. concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții.
 

alcoolmetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alcoométrie)

1. determinarea gradului de concentrație a unei soluții alcoolice.
 

arteriolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artériolithe)

1. concentrație calcaroasă în pereții arterelor sclerozate, într-un trombus.