Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)
1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.
2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.
3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.
4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)
2. şcoală ~ă = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat că viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automatique)
2. s. f. ramură a ştiinţei şi tehnicii care studiază metodele şi mijloacele utilizate pentru conceperea şi construirea sistemelor automate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conceptivité)
1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei femele, umană sau animală, de a concepe și de a da naștere unui urmaș viabil; fecunditatea femeii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constructivisme)
1. orientare estetică, în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spaţiale, şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.
2. curent în arhitectură care susţine că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii.
3. concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii.
4. concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenţei matematice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. contraceptif)
1. (metodă sau produs) care împiedică fecundația; anticoncepţional.
2. I. legat de contracepție; care împiedică actul sexual să ducă la conceperea unui copil.
3. II. obiect sau produs a cărui utilizare face posibilă întreținerea de relații sexuale fără fecundație.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)
1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).