Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptualisme)
1. concepţie în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care recunoaşte existenţa generalului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conceptualiste)
1. I. referitor la conceptualism, doctrină filozofică conform căreia conceptele noastre generale au existență reală doar în mintea noastră.
2. II. adept al conceptualismului.