Dictionar

Rezultate principale (Condamnare,):

Condamnare

Parte de vorbire: s.
Origine: (condamna)

1. acţiune de a condamna.

2. aplicare a unei sancţiuni penale; osândă.


Rezultate secundare (Condamnare,):

Blam

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blâme)

1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment.


Eşafod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échafaud)

1. platformă ridicată într-o piaţă publică pentru execuţia condamnaţilor la moarte în unele ţări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului).


Executa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exécuter)

1. tr. a face, a prelucra.

2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).

3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).

4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.

5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.

6. refl. a se supune.


Execuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exécution)

1. executare.

2. încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.

3. aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte.


Proscripţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. proscriptio, fr. proscription)

1. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil şi confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracţiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afişa.


Rechizitoriu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)

1. act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat.

2. expunere a procurorului într-o instanţă în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea.

3. (fig.) acuzare gravă şi violentă.

4. (var.) rechizitor, rechizitorium.