Rezultate secundare (Conducător,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)
1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT tela conductrix
2. FR tissu conducteur
4. DE Leitgewebe
5. RU проводящaя ткaнь
6. HU szállítószövet
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)
1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminium)
1. metal foarte uşor, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi electricitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + benzopirină)
1. (chimie) oleat de magneziu, rezistent faţă de acizii slabi şi bun conducător de electricitate.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. entrepreneur)
1. conducător al unei antreprize.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)
1. „conducător, șef, căpetenie, îndrumător”.